luni, 3 septembrie 2012

cornel todea - "ce jucarie extraordinara..."

imagini de arhiva de la doua spectacole de tinerete, ambele in colaborare cu doina levintza.

othelo la nottara. era anul 1973. scena teatrului nottara. in prim plan acelasi cornel dichiseanu (si o poveste care nu poate fi spusa).
 1973: OTHELLO de William Shakespeare
 Regia artistica: Cornel Todea
 Decor  si costume: Doina Levintza
 Teatrul Nottara – Bucuresti




si ziger zager, un spectacol cu o imagine foarte moderna pentru acei ani:

ZIGGER–ZAGGER de Peter Terson, versiunea românească: Radu Nichita
Premieră pe ţară: 7 martie 1974
Regia: Cornel Todea
Scenografia:  Doina Levintza
Mişcarea scenică: Cornel Patrichi
Ilustraţia muzicală: Cornel Todea / Cornel Patrichi / Vintilă Arabolu / Ileana Popovici
Asistenţi de regie: Alexandru Lazăr / Cornel Patrichi


Distribuţia:
Harry Philton: Constantin Cojocaru
Zigger–Zagger: Gelu Niţu / Traian Pârlog
Edna: Eugenia Balaure
Les: Eugen Apostol
Doamna Philton: Sibylla Oarcea / Catrinel Paraschivescu Blaja
Profesorul / Preşedintele clubului de fotbal: Theodor Danetti
Directorul şcolii: Cornel Nicoară
Depozitarul de ziare: Ion Muscă / Boris Petroff
Educatorul: Boris Petroff / Constantin Ghenescu
Primul poliţist / Unchiul Albert: Alexandru Lazăr
Al doilea poliţist / Sergentul recrutor: Valentin Uritescu
Dentistul şcolii / Unchiul Brian / Medicul: Corneliu-Dan Borcia
Funcţionarul de la oficiu / Ofiţerul venerabil: Paul Chiribuţă
Judecătorul: Ion Muscă
Sandra: Nina Zăinescu
Glenice: Ioana Pavelescu
Stanley: Traian Pârlog / Mihai Cafriţa
Vincent: Gheorghe Birău / Eronim Crişan
Tineri suporteri: Constantin Ghenescu / Eronim Crişan / Mircea Bibac / Florin Măcelaru / Dinu Manolache

luni, 30 aprilie 2012

stefan iordache, de la hamlet la lolita... plus un secret...

...Şi să-ţi spun un secret, atunci când am jucat la Nottara Prinţul Negru de Jris Murdoch nici nu am citit romanul. Am luat dramatizarea, ca atare şi am jucat, am trăit, am existat în spiritul acelei dramatizări. Am păţit atunci când am jucat Hamlet şi Richard al III-lea, la Nottara şi la Mic eram spectatori care veneau cu textul în mână, ca la operă, ca să urmărească piesa. Extraordinar, sunt şi pasionaţi din ăştia şi rămâneau stupefiaţi pentru că noi la Hamlet am inversat nişte scene…
– Este greu să se mai joace acum astfel de piese lungi integral…
– E greu, dar ar fi bine.
– Spectacole de 5-6 ore?
– Da, da. Nu cred că spectatorii s-ar plictisi. Doar să se sperie că nu au cu ce pleca acasă după spectacol, dacă se termină târziu.
– Deci, aţi încerca şi un spectacol tradiţional ca să zic aşa, lung, cu tot textul unei piese clasice?
– Da, cum să nu. Hamlet, Richard al III-lea, Maestrul şi margareta au fost spectacole lungi. Dar erau şi alte vremuri. Nu te duceai acasă pentru că la zece şi un sfert începe nu ştiu ce talkshow la televizor sau nu ştiu ce meci din Cupa Campionilor… Şi atunci stăteai în scaunul teatrului, pentru că nu aveai ce să vezi acasă.
– Era mai bine?
– Pentru teatru, da. Venau oamenii şi iarna, cu pături pe ei, cu căciuli. Noi jucam goi pentru că era vară în piesă… ha, ha, ha, întâmplări…
interviu publicat in revista falcara in cotombrei 2003 cu ocazia premierei spectacolului lolita la teatrul mic in regia catalinei buzoianu.