...Şi să-ţi spun un secret, atunci când am jucat la Nottara Prinţul Negru de Jris Murdoch nici nu am citit romanul. Am luat dramatizarea, ca atare şi am jucat, am trăit, am existat în spiritul acelei dramatizări. Am păţit atunci când am jucat Hamlet şi Richard al III-lea, la Nottara şi la Mic eram spectatori care veneau cu textul în mână, ca la operă, ca să urmărească piesa. Extraordinar, sunt şi pasionaţi din ăştia şi rămâneau stupefiaţi pentru că noi la Hamlet am inversat nişte scene…
– Este greu să se mai joace acum astfel de piese lungi integral…
– E greu, dar ar fi bine.
– Spectacole de 5-6 ore?
– Da, da. Nu cred că spectatorii s-ar plictisi. Doar să se sperie că nu au cu ce pleca acasă după spectacol, dacă se termină târziu.
– Deci, aţi încerca şi un spectacol tradiţional ca să zic aşa, lung, cu tot textul unei piese clasice?
– Da, cum să nu. Hamlet, Richard al III-lea, Maestrul şi margareta au fost spectacole lungi. Dar erau şi alte vremuri. Nu te duceai acasă pentru că la zece şi un sfert începe nu ştiu ce talkshow la televizor sau nu ştiu ce meci din Cupa Campionilor… Şi atunci stăteai în scaunul teatrului, pentru că nu aveai ce să vezi acasă.
– Era mai bine?
– Pentru teatru, da. Venau oamenii şi iarna, cu pături pe ei, cu căciuli. Noi jucam goi pentru că era vară în piesă… ha, ha, ha, întâmplări…
interviu publicat in revista falcara in cotombrei 2003 cu ocazia premierei spectacolului lolita la teatrul mic in regia catalinei buzoianu. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu